Cum ar fi oare daca nu am mai trasa aceasta linie de separare intre noi si restul? Nu e usor, dar atata vreme cat ii judecam pe ceilalti, cand le cautam ce au diferit fata de noi, le vedem minusurile vom fi mereu singuri.

Oare cum ar fi sa ii iubim, sa ii intelegem chiar daca nu suntem de acord cu ceea ce ei fac? Cum ar fi sa le trimitem ganduri bune? Cum ar fi sa le daruim un zambet din suflet? Cum ar fi sa acceptam ca la fel ca si noi, ei au dreptul la propriile lor alegeri?

Da, e ok sa fii diferit, da atunci cand nu te conformezi multimii aceasta te marginalizeaza. Dar acest lucru trebuie vazut ca pe o alegere pe care ai facut-o nu ca pe o pedeapsa, ca pe un drept, ca pe un privilegiu pe care cu totii il avem. E ceva cu care tu trebuie sa te simti bine, nu ceilalti trebuie sa fie de acord cu tine. In momentul in care te impaci cu tine insati, cu alegerea facuta, nu iti va mai pasa atat de mult de ce cred ceilalti, nu vei mai simti linia de separare dintre voi. Vei accepta ca e ok ca fiecare sa isi faca propriile alegeri si noi nu suntem pusi sa ii judecam de ce sunt diferiti de noi.

Singuratatea se dastrama atunci cand gasim in noi intelepciunea de a vedea frumosul in celalalt, de a-l aprecia asa diferit cum este.