Să ierţi nu înseamnă să uiţi. Să ierţi înseamnă să-ţi reaminteşti …că nimeni nu e perfect, …că fiecare din noi se împiedică, chiar când ne dorim mai mult să stăm drept, …că fiecare spunem lucruri, pe care ne-am fi dorit să nu le rostim niciodată.
Toţi uităm câteodată că a iubi e mai important decât a avea dreptate.
A ierta înseamnă să-ţi aminteşti cu adevărat…
…că omul e mult mai mult decât propriile greşeli,
…că adesea suntem mult mai buni şi mai înţelegători,
…că acceptând defectele altora, învătăm să le acceptăm şi pe ale noastre.
…că şansele sunt destul de mari ca în curând să avem nevoie noi înşine de iertare,
…că viaţa ne rezervă uneori împrejurări cărora cu greu le facem faţă.
A ierta înseamnă să ţii minte că ai în inima ta
puterea de a o lua de la capăt, iarăşi şi iarăşi…
Aşa că încearcă să ierţi, iarăşi şi iarăşi…
iti multumesc din suflet Carmen!M-ai ajutat de foarte multe ori sa trec peste multe………….!Doamne ajuta-ne tuturor!
Iti multumesc pentru mesaj. Doamne ajuta!
Cel ce nu poate să ierte, nu poate nici să se ierte. Va voi tot timpul să se pedepsească şi să se răzbune pe el însuşi pentru greşelile săvârşite, mai mult sau mai puţin imaginare.
- Mare sacrificiu! Cum să iert, Doamne, pe cel ce mi-a făcut atâta rău?
- Răzbună-te pe Mine pentru el, răspunde Iisus Hristos. Socoteşte-Mi Mie greşelile lui, căci Eu i-am preluat vina şi datoria.
Buna tuturor!Este prima data cand las un comentariu la ceea ce vad.De obicei nu fac altceva decat sa “profit” la maxim de bunavointa acestei femei minunate care s-a gandit atat de bine sa faca ceea ce face prin intermediul acestui site, pentru toti cei care ii citesc mailurile zilnic; sa “FUR” din PUTEREA ei de a “SFIDA” nemerniciile si obstacolele pe care viata asta atat de “parsiva” uneori si de “nedreapta” cu multi dintre noi incearca sa ni le puna la picioare si sa ne testeze rabdarea sau modul in care alegem sau nu sa le “invingem”. Am citit toate comentariile voastre si sunt in asentimentul tuturor,pt.ca fiecare dintre voi aveti pperfecta dreptate.Este foarte adevarat ca mai devreme sau mai tarziu, dupa ce ne “consumam durerea”, reusim sa-i iertam pe cei care ne-au ranit; dar la fel de adevarat este si faptul ca intotdeauna vor ramane “cicatricile” care din cand in cand pot “sangera” si din cauza carora, cred eu ca de fapt nimic nu mai poate fi la fel nici dupa ce iertam.Poate ca singurii lucru pe care ii putem ierta mai greu, sau poate chiar deloc, suntem NOI INSINE. Poate ca tocmai slabiciunea noastra de a-i fi lasat pe altii sa ne raneasca nu o putem ierta.Probabil ca daca am putea so facem mai repede, atunci si durerea s-ar consuma mai usor, iar suferinta noastra ar disparea mai repede.Un lucru este sigur de fiecare data:indiferent de ritmul in care reusim s-o facem, “viata intotdeauna merge mai departe!”.Cu noi sau fara noi, ceilalti isi continua viata.Noi de ce n-am face-o? De ce sa ne amanam suferinta la nesfarsit, mai ales cand stim ca nu NOI am gresit? Trebuie doar sa invatam sa NE IERTAM pe noi!
ierti dar nu uiti
multe se pot ierta in afara de ‘TRADARE ‘
Toate se pot ierta daca vrei, si daca te stradui sa ierti. Nu e usor, dar adevarata iertare e unul dintre cele mai bune antidoturi pentru suferinta.
Puterea de a ierta…ce vorbe mari.Toti trebuie sa iertam ptr.ca toti gresim intr-un fel sau altul dar,depinde de greseala….
Sunt greseli peste care trebuie sa trecem….sa avem puterea de a trece!
Cand ierti …dai dovada de bunatate iar aceasta, bunatatea, se va intoarce la tine sigur, mai devreme sau mai tarziu ! Tot ce daruim(bunatate sau rautate)…sigur, primim (multiplicat).
Sa fim mai buni ….deci,sa iertam!
O ZI BUNA !!!
A ierta… Nu e usor, nici greu. Dar orice durere produsa de cel drag, e ca o impunsatura de cutit, rana se vindeca, dar, cicatricea ramane. Ierti, asa am facut 7 ani, acum, am inima plina de cicatrice care incep sa sangereze, cand imi vad cat de meschimi pot fi unele persoane. Am iertat, am lasat in urma, dar, amintirile raman, nu se sterg, nu dispar, si asa zi de zi incercand sa adancesti aceste amintiri, iti dai seama ca figi de lume, te transformi intr-un robot, nu mai vrei sa suferi si iti ingheti inimioara, o pui la pastrare pentru eternitate, devii autist. Traiesti in lumea ta, zambesti, esti vesel, faci cariera, cresti un copil, poate ai o casnicie, dar, ranile continua sa sangereze cand te coplesesc amintirile sau cineva , fara sa vrea deschide rana cea mai profunda, iar tu zambind, spui, eu sunt puternic, puternica, nu-mi mai amintesc de cele intamplate, merg inainte…insa inimioara ta cap-cap-cap cate o picatura pana nu mai vrei nimic si fugi in lumea mare, plina de minciuni, se uita mai usor…A ierta…e a plange o eternitate cu lacrimi de sange, dar de care stii numai tu!
„Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii?” (Matei 5:46).
ori ce s-ar intampla trebuie sa iertam pe aproapele nostru,ne invata si Sfanta Scriptura,daca nu iertam ne osandim singuri caci in rugaciunea Tatal nostru spunem “SI NE IARTA NOUA GRESELILE NOASTRE,PRECUM IERTAM SI NOI GRESITILOR NOSTRII”,deci sa nu uitam ca nu trebuie sa apuna soarele peste mania noastra ne vom simti mult mai bine daca iertam,nu este greu,totul este sa vrem.Adevarat este si proverbul romanesc “RAZBUNAREA CEA MAI CRUNTA ESTE ATUNCI CAND DUSMANUL TAU E SILIT A RECUNOASTE CA ESTI BUN SI DANSU-I RAU “nu uitati sa fiti buni si sa iertati mereu.O zi buna tuturor
E foarte greu sa te vindeci dupa ranile lasate de cei din jurul tau…oameni…pana nu accepti ceea ce ti se intampla si iti consumi durerea…nu poti ierta…e usor sa spui “iarta-ma” dar sa simti ca ai iertat e cel mai important…o zi buna
Frumos spus “sa-ti comsumi durerea”. Nu poti ierta daca iti ingropi sau ignori durerea.
Fie permitem circumstantelor sa ne acreasca, sa ne umple sufletul de ura, sa ne faca sa ne plangem de mila, fie le lasam sa ne intareasca si sa ne sporeasca puterea de a ierta cu fiecare noua incercare.
Categoric, nu poti sa-ti ingropi durerea, s-o inlaturi, daca nu ierti.iertand cautam sa ne mangiem sufletul rascolit.Desigur ,e preferabilsa nu ne plangem de mila in disperare de viata, pentru ca astfel ne lasam doborati in fata noi;or incercari ale vietii. Trebuie sa luptam in primul rand cu noi insine, cu prejudecatile noastre, cu exigentele fata de semenii nostri, care nu pot fi la fel ca noi.Fiecare este unic in felul sau.Cred ca ura dezumanizeaza. cu toata dragostea,pentru voi!
De cand ma stiu iert si sunt buna pentru ca face parte din felul meu de a fi.Cuvintele sunt prea “mici” pentru a putea explica multumirea mea sufleteasca cand reusesc sa iert sau sa ajut pe cineva…din pacate am obosit,sau poate ca m-a ranit prea mult rautatea oamenilor.Imi pare NESPUS DE RAU,dar astazi nu am puterea sa iert.Cum as putea ierta?De unde sa gasesc puterea de a ierta un barbat (cel mai bun amic al meu care a fost “ingerul meu pazitor” de 4,5 ani de cand il cunosc) care se foloseste de mine ca sa-si raneasca femeia care ii sta alaturi(partenera lui de viata),adica amica mea?????????????????????Ciudat DAR PE EA AM IERTAT-O SI O INTELEG,CHIAR DACA ASEARA M-A RANIT,M-A CONDAMNAT SI SI-A REVARSAT TOATA FURIA PE MINE,fara sa-si dea seama ca el e primul vinovat…
Da, nu e deloc usor sa ierti. Cu atat mai mult cu cat iti pasa de cei din jur, pui suflet in relatia cu ei si incerci sa fie bine.
Dar daca tot ai adus vorba de vinovat, nu cred ca este cineva sa nu fie vinovat. In orice imprejurare, cu totii avem partea noastra de vina.
De multe ori si bunatatea este o vina, desi suna total aiurea. Suntem buni nu de dragul de a fi buni, indiferent de ce primim in schimb, suntem buni pentru a fi rasplatiti cu aceeasi moneda – si aceasta este o greseala uriasa.
In astfel de situatii eu una am invatat sa nu mai gasesc vinovati (pentru ca fiecare din cei implicati au propria lor motivatie, propria lor dreptate) ci sa caut solutii pentru a merge mai departe si a depasi situatia creata.
Si am incredere Simona ca si tu vei gasi in cel mai scurt timp puterea de ierta, fiindca aceea tine de ceea ce esti, e mereu acolo in interiorul tau. Doar ca astfel de cazuri nu au cum sa nu-ti puna la pamant pentru moment aceasta putere.
Primul pas l-ai si facut scriind acest comentariu aici, fapt pentru care eu iti multumesc.
Multumesc lui DUMNEZEU ca existi.Da poate ca ai dreptate:inconstient probabil ca sunt buna,sperand ca macar o mica particica din bunatatea pe care o daruiesc sa o primesc si eu la randul meu de la altii…Pentru a gasi solutii,cred ca e nevoie de comunicare intre partile implicate.Eu am incercat,dar… am gasit in schimb 2 ziduri de nepatruns,unul la dreapta si altul la stanga.SPER DIN TOATA INIMA sa nu-l gasesc si pe al treilea in fata(adica sotul meu)…Solutia e simpla,eu ma retrag pt ca nu mai am puterea si nici armele necesare sa tot bat fara raspuns la 2 usi ferecate.Si apoi nu e treaba mea,nu pot rezolva eu problemele in locul lor pt ca nu imi apartin… HMM…Poate e mai bine asa,fiecare pe drumul lui…”A IERTA”nu este greu,dar este foarte greu “SA UITI”.De fapt cred ca nu exista “A IERTA” fara “A UITA”…
Ma bucura vestile de la tine Simona. Ziduri vom gasi mereu, la toti pasii. Dar precum apa poate sfarma in curgerea ei munti, si iubirea si rabdarea noastra pot face minuni. Unele ziduri cad mai repede, altele ne iau mai mult timp, unele asa sunt menite sa fie ziduri pentru a ne proteja de ce se afla dincolo, dar de multe ori noi nu intelegem.
Foarte frumos!!!
Iert cu usurinta pentru ca nu sunt dusmanos…am impresia ca ura e dusmanoasa..Cand cineva a vrut sa se impace cu mine,vanitatea mi-a fost flatata…si am incetat de a-l privi ca dusman pe omul care-mi facea serviciul de a-mi oferi o parere buna despre mine…- Charles Montesquieu