Uneori e mai bine să afli despre unele destinaţii din cărţi sau din filme, mai degrabă decât să le vizitezi personal. Şi dacă am mai vorbit despre antidestinaţii turistice, despre acele locuri îndepărtate în care nu e recomandat să ajungi, am putea vorbi şi de locurile care deşi ne sunt destul de apropiate spatial, adesea chiar la noi în localitate, uneori chiar peste drum, preferăm să le ţinem la distanţă. Mă refer aici la penitenciare sau la spitale, locuri care îţi provoacă teamă prin faptul că, acolo, două din cele mai de preţ lucruri ale omului: libertatea şi sănătatea par să fie ameninţate.
Cu toate acestea, dacă e să ne gândim doar la popularitatea unor seriale ca Prison Break sau Dr. House, e clar că aceleaşi instituţii care te fac să tremuri când te apropii de ele, inspiră adesea şi o fascinaţie ascunsă, neţărmuită – în fond, sub acele acoperişuri obişnuite se duc bătălii intense, oamenii suferă şi îşi doresc aceste două comori fără de care cu greu ne imaginăm premisele oricărei fericiri.
Această fascinaţie poate fi explorată şi alimentată din comoditatea fotoliului de acasă, departe de realitatea cruntă, prin filtrul, deformator în cele din urmă, al unui scenariu, al unor personaje seducătoare care să ne vorbească despre cele mari triumfuri ale omului aflat în căutarea justiţiei sau a supravieţuirii. Între privirea asupra realităţii necenzurate dar greu de suportat şi scenariile palpitante care te scutesc însă, de dragul spectacolului de o dimensiune reală a dramelor, există şi o cale de mijloc de a putea împăca eterna contradicţie dintre frica de a vedea prea mult şi curiozitatea fără margini faţă de felul în care se raportează oamenii la lucrurile care contează cu adevărat.
De pildă, volumul Lisei Sanders, o carte (deci, un mijloc prin care suntem protejaţi de contactul direct cu lucrurile neplăcute) de nonficţiune (oferind aşadar o doză suficientă de real nediluat cu poveşti) despre satisfacţiile, dezamăgirile şi provocările formulării diagnosticelor în zilele noastre. O reputată profesoară şi practiciană, Sanders încearcă prin cazurile pe care le prezintă să exploreze avantajele dar şi dezavantajele medicinei dependente de tehnologie, demonstrând în cele din urmă, în ciuda impresiilor arogante ale lui Dr House privitoare la lipsa de semnificaţie a poveştii pacientului, că istoria celui aflat în scaunul de suferinţă poate să contribuie la salvare la fel de mult ca prezenţa de spirit a medicului.
Niciodată, în toată istoria umanităţii, medicii n-au avut la dispoziţie cunoştinţele, instrumentele şi abilităţile de care dispun astăzi pentru a pune un diagnostic. Şi totuşi, se comit erori, se ratează diagnostice. Simptome sau teste sunt greşit interpretate, deşi medicina din zilele noastre are la dispoziţie aparatură de ultimă oră. Cartea aceasta prezintă o serie de cazuri dificile, în care stabilirea diagnosticului ajunge să fie o adevărată intrigă poliţistă, cazuri în care medicii având în grijă pacienţi aflaţi pe moarte sau suferind de boli rare sunt realmente descumpăniţi.
În “Fiecare pacient spune o poveste”, Dr. Lisa Sanders vorbeşte despre drama doctorilor care luptă să rezolve aceste complicate dileme medicale, pentru că, în fond, a găsi diagnosticul exact este o artă a cărei miză este salvarea vieţii.
Diagnosticele greşite sunt vinovate pentru 17% din erorile medicale. Un bun diagnostician – aşa cum este Dr. House – se pricepe la enigme; foloseşte o arie largă de abilităţi, inclusiv arta de mult uitată a examinării fizice, pentru a rezolva misterul bolii.
Cartea aceasta are ritmul alert şi captivant al unui roman poliţist. Pe lângă capacitatea ei înnăscută de a rezolva cazuri dificile, Lisa Sanders se bazează şi pe experienţa ei de medic internist, scriitor şi consultant al serialului Dr. House.
Lisa Sanders este lector la Şcoala de Medicină, Universitatea Yale, şi profesor în programul Yale’s Primary Care Internal Medicine Residency. Deţine o rubrică foarte populară în The New York Times Magazine, care a stat la baza celebrului serial de televiziune Dr. House.
Lisa Sanders – Fiecare pacient spune o poveste | Editura Trei 2011, 432 pagini
Librăria online Libris
Comentarii recente