Era o dimineaţă aglomerată la cabinet când, în jurul orei 08:30, intră un domn bătrân cu un deget bandajat. Îmi spune imediat că este foarte grăbit căci are o întâlnire fixată pentru ora 09:00. L-am invitat să se aşeze ştiind că avea să mai treacă cel puţin o jumătate de oră până să apară medicul. Îl observ cu câtă nerăbdare îşi priveşte ceasul la fiecare minut care trece.
Între timp mă gândesc că n-ar fi rău să-i desfac bandajul şi să văd despre ce este vorba. Rana nu pare a fi aşa de gravă… în aşteptarea medicului, mă decid să-i dezinfectez rana şi mă lansez într-o mică conversaţie. Îl intreb cât de urgentă este întâlnirea pe care o are şi dacă nu preferă să aştepte sosirea medicului pentru tratarea rănii… Îmi răspunde că trebuie să meargă neapărat la casa de bătrâni, aşa cum face de ani buni, ca să ia micul dejun cu soţia.
Politicoasă, îl intreb de sănătatea soţiei. Senin, bătrânul domn îmi povesteşte că soţia, bolnavă de Alzheimer, stă la casa de bătrâni de mai bine de 7 ani. Gândindu-mă că într-un moment de luciditate soţia putea fi agitată de întârzierea lui, mă grăbesc să-i tratez rana dar batranul îmi explică că ea nu-şi mai aduce aminte de 5 ani cine este el…
Şi-atunci îl întreb mirată: “Şi dvs.. vă duceţi zilnic ca să luaţi micul dejun împreună?“. Cu un surâs dulce şi o mângâiere pe mână, îmi răspunde: “E-adevărat că ea nu mai ştie cine sunt eu, dar eu ştiu bine cine este ea“.
Am rămas fără cuvinte şi un fior m-a străbătut în timp ce mă uitam la bătrânul care se îndepărta cu paşi grăbiţi. Mi-am înghiţit lacrimile spunându-mi în sinea mea: “Asta este dragostea, asta este ceea ce îmi doresc de la viaţă!… Căci, în fond, aşa este dragostea adevărată ?!… nu neapărat fizică şi nici romantică în mod ideal. Să iubeşti înseamnă să accepţi ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi şi ceea ce încă nu s-a întâmplat.”
Persoanele fericite şi împlinite nu sunt neapărat cele care au tot ce-i mai bun din fiecare lucru, ci acelea care ştiu să facă ce-i mai bun din tot ceea ce au.
Viaţa nu înseamnă să supravieţuieşti unei furtuni ci să ştii să dansezi în ploaie !!
“”Viaţa nu înseamnă să supravieţuieşti unei furtuni ci să ştii să dansezi în ploaie.”"
Realizati adevarul din acesata fraza, valabil la orice varsta si in orice experienta de viata, atat la propriu cat si la figurat?
Super, Carmen!
Multumesc!!! Mi-a reamintit de un lucru pe care mi-l doream odata si in care credeam cu toata inima
dragul meu inger fara aripi, ma bucur sa primesc in sfarsit portia mea de elixir; mi-au lipsit o vreme leacurile tale pt. suflet…”micul dejun” cu care ma obisnuisem si fara de care viata mea nu mai era la fel…iti multumesc!…pt. tot si pt aceasta noua lectie de viata;ma intreb daca eu as fi capabila sa pot iubi astfel…am simtit dragostea in multe feluri:patimasa,inaripata,ca o adiere,dureroasa, dar asa devotata nu cred s-o fi intalnit…e divin sa poti iubi astfel si sa fii iubit neconditionat,dar cati o pot face?!…e dumnezeirea din noi; e sfintenia…ma inchin Dumnezeului nostru nevredinca de iubirea lui..
Fara cuvinte …!!!
Este emotionanta povestea redata aici !
Sunt minunate si cuvintele alese de VICTORIA COLDA.
Carmen, multumesc lui Dumnezeu (si prietenei care mi-a prezentat acest site) ca existi . Mult noroc si succes in tot ce faci . Pussa
DA
este foarte frumos
dar
ce groaznic este cind acesta iubire indreptata din tot sufletul catre ….. nu este inpartasita
ce deziluzii
da
cred ca este incercarea suprema
Este dragostea insasi,pura ,asa cum D-zeu o descrie.
CA UN OM SA IUBEASCA PE ALTUL E PROBABIL CEA MAI GREA SARCINA CARE NE-A FOST INCREDINTATA, SARCINA SUPREMA, EXAMENUL FINAL, OPERA PENTRU CARE TOATE CELELALTE SUNT DOAR UN PRELUDIU……. IUBIREA E UN IMBOLD PENTRU FIECARE SA SE DESAVARSEASCA, SA DEVINA CINEVA, SA DEVINA O LUME EL INSUSI DE DRAGUL CUIVA. RAINER MARIA RILKE .PRIN VICTORIA COLDA.
Super lectie de viata.
fff frumos :X
mai mult decat minunat!!!