Am citit zilele acestea o poveste despre o familie care a primit de la o rudă în vârstă o casă într-un cartier foarte liniştit. Înainte de a se muta mama, tataăl şi fiica lor mergeau câteva ore în fiecare zi pentru a scoate din casă lucrurile vechi, pentru a face curăţenie şi a pregăti cât mai bine locuinţa.
În prima dimineaţă când au ajuns în casă fiica a observat, privind pe fereastră, o doamnă în vârstă care îşi întindea hainele abia spălate în balcon.
- Mama, priveşte ce haine murdare întinde vecina noastră în balcon! Până şi eu ştiu să spăl mai bine decât ea! Poate ar trebui să merg s-o învăţ cum se face! Sau poate să-i spun ce săpun să folosească…
Mama a privit la doamna în vârstă care îşi întindea rufele, a privit apoi la fiica ei şi n-a spus niciun cuvânt.
Şi aşa, la fiecare două sau trei zile fiica repeta observaţiile, în timp ce vecina îşi întindea rufele la soare.
Dupa vreo lună fiica a rămas surprinsă văzând că vecina sa întindea pe sârmă cearceafuri mult mai curate, aşa că i-a spus mamei sale:
- Priveşte, a învăţat să spele rufele, cu toate că n-am avut timp să trec pe la ea să-i spun cum se face!
Mama s-a uitat zâmbind la ea şi i-a răspuns:
- Nu, astăzi am reuşit să vin ceva mai devreme decât tine şi am spălat geamurile casei noastre!
Şi în viaţă se întâmplă de multe ori la fel… Totul depinde de cât de curată este fereastra sufletului nostru, cea prin care observăm faptele celorlalţi.
Înainte de a critica, potrivit ar fi să ne uităm la noi înşine şi să ne curăţăm sufletul pentru a putea vedea clar ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Atunci am reuşi în sfârşit să vedem şi curăţenia sufletească a celorlalţi, chiar dacă ei nu sunt niciodată perfecţi…
Fie că “afară” este ploaie, vânt sau soare… eu mă străduiesc în fiecare zi, atât cât îmi stă în puteri, să-mi păstrez curată fereastra sufletului. Şi fără îndoială… azi te văd mult mai bine decât ieri!
O zi fericită, în care să intre cât mai multă lumină prin fereastra ta!
Sursa www.damaideparte.ro
